Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este o formă de terapie psihologică, bazată pe dovezi, a cărei eficacitate este susținută de numeroase studii.
Printre tulburările în care este folosită cu succes se numără: depresia, tulburările de anxietate, consumul de substanțe și alcool, tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburările alimentare, tulburarea de stres posttraumatic, tulburările de personalitate, problemele de cuplu și relaționare.
La baza TCC se află ipoteza potrivit căreia gândurile unei persoane (despre o situație, un eveniment) determină reacțiile ulterioare (emoționale, fiziologice și comportamentale). Prin urmare, nu situația în sine conduce la un anumit comportament sau la anumite stări emoționale/fizice ci modul în care persoana percepe situația și gândurile pe care le are referitor la ce s-a întâmplat.
Exemplu
Situație/Eveniment
- Trebuie să susții o prezentare în fața unui număr mare de persoane.
Gânduri posibile
Voi exersa și mă voi descurca de minune!
- Emoție: Stare de calm, relaxare, entuziasm, încredere.
- Comportament: Exersezi și finalizezi prezentarea cu succes.
Pun pariu că mă voi face de râs în fața tuturor.
- Emoție: Neliniște, teamă, anxietate chiar (cu simptome fiziologice), neîncredere.
- Comportament: Amâni exersarea prezentării, cauți (și găsești) motive să renunți la a susține prezentarea.
Mecanisme de formare a gândurilor
Dar cum iau naștere aceste gânduri și de ce unele persoane au gânduri funcționale (cu sens, bazate pe dovezi și care le ajută în situația respectivă) în timp ce altele au gânduri disfuncționale (fără sens, nesusținute de dovezi, care nu sunt de ajutor ci dimpotrivă)?
Gândurile pe care le ai despre o situație în care te afli la un moment dat sunt puternic influențate de către:
- Credințele tale centrale
Este ceea ce gândești despre tine, ceilalți, mediul înconjurător, viitor. Credințele centrale își au originea în experiențele din copilărie, sunt adânc înrădăcinate, greu de schimbat și generalizate la toate sau majoritatea zonelor vieții tale.
- Credințe centrale despre tine: „Sunt inutil, nevaloros”.
- Credințe centrale despre lume/ceilalți: „Lumea/ceilalți este nedreaptă, rea”.
- Credințe centrale despre viitor: „Lucrurile nu vor merge niciodată bine pentru mine, viitorul este fără speranță”.
2. Asumpțiile (presupunerile) tale disfuncționale
Acestea sunt reguli de viață “bătute în cuie”pe care le adopți și după care te ghidezi. Ele pot fi nerealiste și nu doar că nu te ajută să îți rezolvi problemele dar chiar te pot împiedica să îți îndeplinești nevoile, dorințele, obiectivele.
- „Este mai bine să nu încerci decât să riști să eșuezi”.
3. Gândurile automate negative
Sunt gânduri care apar neintenționat, din obișnuință, în anumite situații. Ele provoacă emoții intense și pot fi dificil de recunoscut, deoarece sunt gânduri scurte de care nu ești neapărat conștient. Gândurile automate pot fi identificate atunci când ești întrebat „Ce ți-a trecut prin cap?“ sau „La ce te-ai gândit în acea situație?
În cazul tulburărilor de anxietate gândurile automate includ adesea exagerarea riscului și subaprecierea capacității de a face față.
- Atunci când o persoană cu fobie de lift trebuie să îl folosească: „Voi muri”.
În cazul depresiei se axează de obicei pe stimă de sine scăzută, inutilitate, lipsa speranței.
- Atunci când are de realizat o sarcină: „Voi eșua”.
Concluzie
În concluzie, reacția pe care o ai ca răspuns la o situație este determinată, mai degrabă, de interpretarea pe care o dai celor întâmplate și nu de eveniment în sine.
Astfel, terapeutul te poate ajuta să identifici legătura dintre gânduri respectiv emoții, comportamente, reacții fiziologice și ulterior să schimbi modul în care percepi, interpretezi o anumită situație.
Scopul final este acela de a fi sprijinit să îți formezi un sistem de gândire și comportament care să te ajute să rezolvi (într-un mod sănătos) situațiile dificile din prezent dar și care vor apărea la un moment dat.
