Mitul 1: Atacul de panică poate fi prevenit prin evitarea factorilor despre care persoana crede că îl declanșează
Deși există și atacuri “așteptate” care au legătură cu anumite situații, locuri, circumstanțe, de multe ori un atac de panică apare pe neașteptate și nu există un declanșator clar identificat și delimitat sau un anumit tipar.
Adesea, în cazul unui atac de panică declanșatorul este îngrijorarea că un (alt) atac de panică va avea loc. Evitarea declanșatorilor (potențiali) presupune un efort susținut și obositor care de multe ori nu împiedică declanșarea unui atac de panică și restricționează, uneori semnificativ, viața unei persoane.
Mitul 2: Atacul de panică poate provoca o stare de leșin
Realitatea este că se întâmplă extrem de rar așa ceva. În general, atacul de panică este asociat, mai degrabă, cu o hiperactivare fiziologică care te pregătește să faci față unui pericol perceput (de cele mai multe ori, în mod fals).
Mitul 3: Un atac de panică poate dura ore întregi
De cele mai multe ori, un atac de panică atinge un nivel maxim (al fricii și intensității simptomelor) în aproximativ cinci până la zece minute după care simptomele fizice și frica încep să se diminueze. Este adevărat că o persoană care a experimentat un atac de panică poate resimți efectul acestuia, uneori ore în șir. Se va simți anxioasă, epuizată și obosită după un atac de panică. Pe de altă parte, perioada de frică intensă și simptomele fizice ating vârful în aproximativ cinci până la zece minute, apoi încep să scadă și să se îmbunătățească în următoarele câteva minute.
Mitul 4: Un atac de panică te poate face să îți pierzi controlul
O persoană care experimentează un atac de panică depune un mare efort pentru ca cei din jur să nu observe. Prin urmare, riscul să devină agresivă, violentă sau să își piardă cumva controlul este minim.
Mitul 5: Nu poți face nimic în timpul unui atac de panică
Chiar dacă atacul de panică se produce brusc, pe neașteptate, pot fi utilizate, spre exemplu, tehnici de respirație, tehnici de relaxare, tehnici de distragere a atenției (pe care le vei învăța la terapie și pe care ți le vei putea aplica ulterior singur).
Mitul 6: Un atac de panică este un indiciu că suferi de o tulburare psihotică sau poate duce la o tulburare psihotică
Există teama că un atac de panică este un indiciu că suferi de o tulburare mai gravă sau că poate duce la asta. Această convingere este întărită de faptul că unele persoane experimentează, în timpul unui atac de panică, senzații de depersonalizare și derealizare sau chiar halucinații auditive și vizuale. Atacul de panică nu conduce la o tulburare psihotică dar, uneori, simptome asemănătoare acestuia pot apărea în cadrul psihozei care însoțește o altă tulburare psihică. Important de reținut că o tulburare psihotică are anumite caracteristici care o diferențiază clar de un atac de panică.
* Depersonalizare: Sentimentul de detașare, ca și cum individul ar fi un observator exterior al propriilor procese mintale, corp și acțiuni (sentimentul că este în vis; sentimentul irealității propriei persoane, alterări ale percepțiilor; senzație de paralizie emoțională și/sau fizică; distorsiuni temporale).
** Derealizare: Sentimentul de detașare, ca și cum individul ar fi un observator exterior al mediului său de viață (e.g., indivizii sau obiectele sunt percepute ca ireale, ca în vis, în ceață, lipsite de viață sau distorsionate vizual).
Mitul 7: Atacurile de panică nu pot fi tratate
Eficacitatea tratamentului depinde de o serie de factori individuali și contextuali dar studiile și practica indică faptul că psihoterapia (în special cognitiv-comportamentală) și tratamentul medicamentos pot avea o eficiență ridicată. Important: tratamentul farmacologic se va administra întotdeauna la recomandarea și după schema indicată de către medicul psihiatru.
